In Europa, capusele importante din punct de vedere medical sunt Ixodes ricinus si Ixodes persulcatus. Acestea pot transmite numerosi agenti patogeni - virusuri, bacterii, protozoare, nematode - cele mai raspandite fiind Borreliile.
Capusele prefera tipuri de vegetatie in care este mentinuta o umiditate mare, cum sunt padurile de foioase, dar ele traiesc si in pesteri, cuiburi de animale, zone urbane si suburbane, in curti si gradini cu iarba deasa, inalta, sau acoperite de funze, care le confera protectie impotriva frigului, vantului si deshidratarii si creeaza un microclimat relativ stabil pe parcursul anului, cu umiditate crescuta.
Capusele pot supravietui peste 3 ani, in functie de clima. Ele isi petrec majoritatea timpului pe pamant, unde trec prin mai multe faze de metamorfoza, depun oua sau hiberneaza. Ele nu se hranesc cu seva plantelor. Au nevoie de o masa de sange pentru a trece in urmatorul stadiu de dezvoltare si pentru reproducere in stadiul de adult. De multe ori agentii patogeni achizitionati in stadiul de larva sunt transmisi urmatorului stadiu de viata (fenomen numit transmisie trans-stadiala).
I. ricinus se hraneste de trei ori pe trei gazde diferite, pe care ramane doar cat timp suge sange, apoi se detaseaza si cade pe pamant. Larvele, cu sase picioare, se hranesc, naparlesc si se transforma in nimfe, cu opt picioare, care se hranesc din nou pe o alta gazda, se detaseaza, naparlesc si se transforma in adult. Femela adulta se ataseaza din nou, se imperecheaza si se hraneste, apoi cade pe pamant si depune in jur de 3000 de oua.
Capusele au diferite moduri de a gasi gazdele. Ele se strang pe marginea potecilor, se urca pe vegetatie pana la inaltimi de 1,5m si asteapta ca un animal sa treaca pe langa ele, moment in care se prind de acesta. Capusele infometate detecteaza apropierea gazdelor prin vibratii, caldura, umbra, miros sau dioxid de carbon. Adultii urca la inaltimi mai mari si au sansa sa se ataseze de animale mai mari, in timp ce larvele si nimfele raman mai aproape de sol unde vor intalni mamifere mici, soparle, pasari.
I. ricinus si I. persulcatus se pot hrani pe mai mult de 200 de specii, totusi ele au preferinte. I. ricinus se mai numeste si capusa oilor, dar a fost identificata la peste 237 de specii de pasari, mamifere si soparle. Habitatul ei se intinde din Marea Britanie in vest pana la 55 grade longitudine in est si intre 39 si 65 grade latitudine nordica. Adultii se hranesc doar pe mamifere mari. Fiecare stadiu de dezvoltare dureaza cam un an de zile si timpul de generatie este de 3 ani (variaza intre 2 si 6 ani in functie de habitat). Ele cauta gazde din februarie pana in noiembrie.
I. persulcatus inlocuieste I. ricinus in Europa nordestica si se extinde in Asia de Nord pana in Japonia. Treieste predominant in paduri si a fost identificata pe cel putin 212 specii gazda.
Deoarece stadiile imature ale capuselor se hranesc pe numeroase gazde, cresc sansele de a achizitiona si a transmite agenti patogeni. Odata atasate de gazda, ele trec frecvent neobservate si sunt dificil de indepartat. Potentialul lor reproducator este mare si au putini dusmani naturali.
Odata ajunsa pe o gazda capusa cauta un loc de atasare protejat si cu umiditate crescuta cum sunt scalpul, zona de dupa urechi, axile, sub sani, zona inghinala sau in spatele genunchilor. Muscatura este nedureroasa. Organul folosit pentru hranire se numeste hipostoma si el va fi introdus in plaga creata prin taierea epidermului si dermului cu chelicerele. Ea secreta apoi o substanta proteica asemanatoare cu un ciment in jurul hipostomei, care ajuta la fixarea acesteia. Prin hipostoma capusa extrage fluid tisular de la gazda si injecteaza saliva in gazda. Ingestia sangelui si a fluidelor tisulare incepe relativ tarziu, fiind aproape neglijabila in primele 24 de ore, dupa care capusa se umfla incet timp de cateva zile si foarte rapid in ultima zi de hranire. Larvele si nimfele se hranesc timp de 2,5-8 zile, in timp ce adultii timp de 5-12 zile. Se crede ca dozele mari de Borelia sunt tranferate in ultima perioada perioada de hranire, odata cu volumele mari ingerate.
Secretiile salivare initiale impiedica coagularea sangelui, dilateaza capilarele pielii, digereaza tesuturile, produc hemoragie si suprima raspunsul inflamator al gazdei. De asemenea stimuleaza raspunsul imun. Exista perioade de salivatie alternand cu ingestia de lichid tisular. Capusa se hraneste lent deaoarece trebuie sa produca cuticula (invelis) noua pentru a acomoda volumele crescande ingerate. La sfarsitul hranirii capusa adulta va avea o greutate de peste 100 de ori mai mare decat cea initiala, dar deoarece ea regurgiteaza multa apa inapoi in gazda, cantitatea de sange ingerata este de 2-3 ori mai mare decat cea calculata din greutatea de dupa hranire.
Gazdele dezvolta un raspuns imun la muscaturile de capusa, astfel ca uneori devin relativ rezistente la acestea, ceea ce inseamna ca la expuneri repetate capusele pot ingera mai putin, necesita un timp de hranire mai lung, produc mai putine oua viabile, nu pot naparli sau chiar mor. Nu toate animalele dezvolta acest raspuns imun.
Desi capusele pot parazita numeroase specii, doar cateva reprezinta gazde rezervor pentru agentii patogeni. In Europa rezervoare competente pentru Borrelia burgdorferi sunt soarecii, chitcanii, aricii, iepurii si unele pasari, inclusiv migratoare care sunt gazde pentru larve si nimfe. Animalele de talie mare pot fi infestate cu toate stadiile capuselor, dar sunt de obicei rezervoare incompetente. Ele sunt importante in transmiterea patogenilor, deoarece constituie o sursa de hrana pentru un numar mare de femele adulte, contribuind la abundenta capuselor. In prezent se cunoaste ca doar rozatoarele mici si capusele raman infectate cu Borrelii pe timpul iernii. La alte specii durata infectiei pare a fi mai scurta.
Borreliile pot fi transmise vertical transovarian descendentilor capuselor, dar acest eveniment pare sa fie rar, astfel ca mai putin de 1% din larve sunt infectate, fata de 10-30% din nimfe si 15-40% din adulti.
Transmiterea patogenilor are loc la dupa 1-3 zile de la atagare, astfel ca indepartarea cat mai prompta a capuselor scade semnificativ riscul de transmitere la om.
Urmatoarea harta din 2012 arata distributia Borreliei burgdorferi in nimfele de capuse (Sursa: European Environment Agency, ECDC)
Urmatorul tabel centralizeaza muscaturile de capuse declarate de pe teritoriul judetului Cluj (Sursa: DSP Cluj) Mai mult ca sigur foarte mult subestimate.
| Luna | Muscaturi de capuse Anul 2012 | Muscaturi de capuse Anul 2013 | Muscaturi de capuse Anul 2014 | Muscaturi de capuse Anul 2015 | Observatii |
| Ianuarie | 10 | 11 | 0 | ||
| Februarie | 1 | 3 | 0 | ||
| Martie | 64 | 62 | 11 | 8 | |
| Aprilie | 250 | 43 | 135 | 90 | |
| Mai | 529 | 93 | 238 | 345 | |
| Iunie | 316 | 254 | 267 | 145 | Inclusiv 07.06.2015 |
| Iulie | 116 | 131 | 138 | ||
| August | 91 | 65 | 59 | ||
| Septembrie | 57 | 28 | 20 | ||
| Octombrie | 58 | 21 | 11 | ||
| Noiembrie | 56 | 8 | 0 | ||
| Decembrie | 3 | 0 | 0 | ||
| TOTAL | 1551 | 719 | 879 | 588 |
Cum sa ne ferim de muscaturile de capusa?
- purtarea incaltamintei adecvate (bocanci) atunci cand vizitam locuri infestate de capuse. Pantalonii si bluzele trebuie sa fie stranse la glezne si incheietura mainilor. Bluza trebuie bagata in pantaloni, pantalonii in ghete sau in sosete.
- utilizarea chimicalelor cu efect repelent si insecticid (par a fi utile cele folosite pentru tantari)
- verificarea frecventa a hainelor si verificarea intregului corp, cu indepartarea prompta a eventualelor capuse
- spalarea hainelor imediat dupa intoarcerea acasa
- verificarea animalelor de companie si indepartarea capuselor
O prindem cu o penseta cat mai aproape de punctul in care ea este inserata in piele si o ridicam cu tractiune constanta, fara sa o rotim pana la desprindere. Dezinfectam apoi zona si o observam zilnic timp de 30 de zile pentru a depista aparitia unui eventual eritem cronic migrator.
In cazul in care rupem capusa si doar capul ramane atasat, se poate forma un granulom (nu este obligatoriu), dar nu creste riscul de transmitere al bolii Lyme. Daca zdrobiti capusa, spalati cat mai bine locul, evitati contactul cu ramasitele si dezinfectati. Continutul capusei poate fi infectios.
Surse:
1. Izzoli A, Hauffe HC, Carpi G, Vourc’h GI, Neteler M, Rosà R. Lyme borreliosis in Europe.Euro Surveill. 2011;16(27):pii=19906
2. Biology of Ticks. John F. Anderson, PhD*, Louis A. Magnarelli, PhD. Infect Dis Clin N Am
22 (2008) 195–215
3. Lyme borreliosis in Europe: influences of climate and climate change, epidemiology, ecology and adaptation measures. Elisabet Lindgren, Thomas G.T. Jaenson © World Health Organization 2006
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu